Există o superstiție foarte răspândită, potrivit căreia, dacă te întorci din drum, îți merge rău. Mama mea, la peste 85 de ani, nu mă lasă să mă întorc în casa dânsei să iau vreun obiect uitat, ci preferă dumneaei să mi-l aducă, cu efort, ca nu cumva... să mi se întâmple ceva rău. Eu o las ca să nu o supăr sau alerg și recuperez obiectul înainte de a fi ajuns dânsa acolo.

Care ar putea fi originea superstiției? Este cu siguranță de mii de ani vechime. Există și un mit despre Orfeu care, în timp ce cânta pentru a o elibera pe Euridice din infern, s-a uitat în urmă după ea, ca nu cumva să se fi rătăcit. Atunci a încălcat interdicția lui Hades și a pierdut-o pentru totdeauna pe scumpa lui soție, Euridice. Și în basmul nostru popular „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără sfârșit, eroul principal s-a întors în țara și în castelul copilăriei sale și a pierdut și tinerețea și viața perenă, alături de zâne. Ba a constatat că în lumea oamenilor obișnuiți trecuseră sute de ani de la plecarea lui și își mai aminteau de dânsul ca de un mit aproape uitat. La el a fost vinovat dorul de casă. .

Dar originea superstiției ar putea fi în antichitatea biblică, căci citim:

Geneza 19:26 – "Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare."

În timp ce Lot și fiicele sale au ieșit și scăpat din Sodoma fără să privească în urmă. Dar, din păcate, Sodoma nu a ieșit din ei, așa cum s-a văzut ulterior.

Dar superstiția fiind prezentă la un popor numit creștin, cine știe, poate are originea chiar în spusele Domnului Isus Cristos:

Luca 9:62 – "Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”.

Domnul va răsplăti consecvența noastră, adică mersul cu credincioșie până la capăt pe calea credinței. Și, pentru că El este Calea, Adevărul și Viața, îi va păstra în veșnicie pe cei „chemați, aleși și credincioși”.

Deci, trebuie să mergem până la capăt cu Domnul, oricât ne-ar costa aceasta. chiar și viața aceasta pământească, pe care o avem tot de la El.

Pentru că a te întoarce înapoi, la păcatele de dinainte, precum scroafa spălată și câinele ce a vărsat, înseamnă să Îl părăsești pe Domnul, Izvorul apelor vii. Și, fără a fi superstițioși, vă asigur că atunci ne-ar merge foarte rău, nu doar pe pământ, ci și în veșnicie.

Trebuie să mergem, prin credință, tot înainte, până în Rai! Domnul Isus Cristos să ne ajute!

Evrei 10:38 – "Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”"